NOSCE TE IPSUM! - Către mine însumi

NOSCE TE IPSUM!

Să te cunoști necunoscându-te, să fii prin a nu fi, să ai curajul să trăiești demn  în ciuda tuturor nedreptăților soartei potrivnice și a timpurilor vitrege, să-ți urmezi neabătut cărarea îngustă, ducându-ți crucea singur, ba mai ducând și alte cruci în hula și batjocura celor mulți și ignari, a filistinilor mulțumiți în suficiența lor plată, a fariseilor intoleranți și  feloni. ... și nici atunci nu te ve cunoaște, dar continuă!

DOR

La început Cuvântul

lumina pământul

și văzut și nevăzut

pe deasupra apelor

dorul nerostitelor

tainicul neînceput

dat nouă tuturor

răsărit nestins prin nor

din naștere în moarte

sfânt întreg și parte

Hațeg, 11 april 2017

5 aprilie 2013 la 00:49 ·

La ce mă gândesc ?!

Mă gândesc la Starea de fapt ! Nu prea stăm bine cu statul stării stărilor în status în Postul postărilor Postului Mare când fiecare post e ... pe lista posturilor vacante postate în statul stării de fapt a statutului primului stat din lume care a fost marele și inviolabilul, eternul stat în ...fund !!! La coada EVROPII ...!!!!!!!!? E BINE ???! Deși am adoptat tot felul de forme fără ... fonduri evropene (și ora am schimbat-o), încă nu știm nici imnul național, nici limba română ȘI NU NE MAI DEȘTEPTĂM DIN SOMNUL CEL DE MOARTE !, mânca-l-ar moartea, draga de ea, că numai ea ne mai poate ... deștepta cu surle și chimvale !!! Iată la ce mă tot gândesc ...

Mă mai gândesc în alt status la întrebarea domnului Nicolae Breban : CE SE ÎNTÂMPLĂ CU ELITA ACESTUI NEAM ? Mă gândesc și la altele, dar toate le rândul lor !

Lectură de veghe:

CĂDEREA ÎN SINE

De prea mult egoism și iubire de sine, de prea multă trufie și arogantă desconsiderare a aproapelui, de prea multă autoorbire și comodă complacere în orbenia de zi cu zi, asemeni struțului cu capul înfipt în nisip, din neputința de a-și depăși limitele, spiritul îngust și apter cade iremediabil în sine și moare încet, dar sigur, precum Narcis cu chipul înecat în băltoaca sinucigașei autocontemplări.

Schopenhauerianul precept „Lumea este reprezentarea mea.” înseamnă în acest caz că lumea nu ar fi decât săracul substrat genetic, pustiitul sufletește „ego” al unui emfatic subiect care se substituie cinic propunând lumii o veche ramă prăfuită și golită de esențe, în care vagi nori și fumuri își perindă umbrele sterile cu alienarea lor contaminantă. Trist și malefic este că această oarbă tară genetică nu numai că este dominantă, dar se întinde repede asemeni leprei sau ciumei negre bubonice în sufletele năclăite de orgolii sterile, searbede ființe necălite în fața răului în fașă explodând în ascunse metastaze. Decăzute suflete bolnave în implozie, suflete ciumate, moarte, mumii etalând aceleeași găunoase forme și sclipiciuri fac legea oarbă în numele unui grup absorbit de interesele subliminale ale „aleșilor” nației... și ale democrației de tranziție, originale, cinice și impardonabile. Și tot mai mulți cad pradă acestui narcisism jalnic și lânced, înșelându-se și ei, înșelându-i și pe alții. O cultură marginală aflată pe marginea bălții lui Narcis este sortită pieirii... Un orizont îngust, oameni înguști, înghesuiți în carapacea imposibilei autodepășiri... Indivizi care nu văd dincolo de vârful nasului...

Hațeg, 23 august 2017

*

RUGAȚI-VĂ  NEÎNCETAT!

Seara, când creasta zilei a trecut peste mine cu bune și mai puțin bune, cu împliniri și deziluzii, retras în tainițele sufletului meu, cobor tot mai adânc în craterul interior unde se simte clocotul trăirilor și stărilor latente care așteaptă momentul de slăbiciune a vigilului din  noi, pentru a izbucni imprevizibil și necontrolabil cu toată încărcătura nopții ancestrale din care venim, mergând spre nu se știe unde, probabil spre marea lumină necreată ce revarsă valuri de iubire în hiperspații, peste buni și răi, chemându-i pe toți în marea armonie a unduirii universale. La altarul lăuntric, mă lepăd de mine însumi și cu toată ființa asemeni unui cristal mă înfățișez înaintea Divinului care-mi pătrunde sinapsele și muta și inimaginabila concertare a triliardelor mele de celule – minune încă neștiută de toți specialiștii în inframicrobiologie și biochimiofiziologie cuantică, de cercetătorii în misterele genomului uman a cărui formulă defășurată  cu cele trei miliarde de semne-simboluri acoperă un hectar ...Cu chakrele deschise mă las pătruns de inefabilele efluvii divine, purificându-mă și întinerind într-o nouă naștere prin eternul Cuvânt în care locuiesc și pentru care mă pregătesc a fi locuit. În orizontul cuvântului totul este învăluit în dulcea lină lumină-muzică celestă în care toate vibrează în armonie cu Divinitatea. Mă întreb dacă ceea ce am gândit, rostit, scris sau făptuit este plăcut Supremului, dacă am fost pe drumul spre golgota eternă și dacă azi am pășit înainte sau înapoi. Cu toate acestea vii în mine mă pregătesc să trec într-un alt cerc cu alt cer, cu alt soare, cu alte cuvinte, același fiind din copilărie până în prezent în mâna Dumnezeului meu care veghează asupra noastră neîncetat. Mă adâncesc în cuvânt... Mă rog de când mă știu. Și nu încetez să învăț să mă rog...  Rugați-vă neîncetat !

Hațeg, 27 august 2017

*

Ce suntem: Umbre în soare

Zvârliți în viață și lăsați singuri cu necunoscutul din jur și din noi, fără nici un semn de orientare, târâți în derivă de curenți orbi din sinele abisal, noi înșine suntem o enigmă fără sens. N-am ales noi să venim în lume, nu știm de ce am venit, nu știm de unde am venit, nu știm încotro mergem. Nu-l cunoaștem pe d-zeu, nu ne cunoaștem nici măcar pe noi înșine chiar la sfârșitul vieții, niște biete umbre care se cufundă pentru totdeauna în umbră. Și în ciuda tuturor încercărilor și capcanelor de zi cu zi, viața este frumoasă și trebuie să fim la înălțimea acestui dar neprețuit pentru ca atunci când vom ajunge la capătul drumului.să nu regretăm că nu am făcut totul pentru o merita, iubindu-i pe cei din jur și dăruind vieții ceea ce avem mai bun, mai frumos și mai înălțător.

Hațeg, 17 mai, 2017