Situațiunea (XXXV)
Articole relaționate
*Să nu uităm! La 30 de ani de la prăbușirea comunismului,
Paul Goma e în continuare refugiat politic. Din cauza atitudinii față de
el a Statului român. Stat român – „post-comunist”, cum să nu – care a
avut până acum patru președinți. Ion Iliescu, care, în cel de-al doilea
mandat – n-o să credeți – i-a adresat totuși lui Goma o invitație să
vină în țară.
Marele „anti-comunist” Emil Constantinescu l-a ignorat. Băsescu, la
fel. A ignorat inclusiv un Apel făcut, în septembrie 2006, de peste 500
de oameni, inclusiv numeroase personalități publice, de repunere în
drepturi a lui Goma. Ulterior el avea să ignore și ceea ce era prevăzut
în propriul Raport de condamnare demagogică a comunismului: Goma să
primească înapoi drepturile de care a fost privat prin abuz de regimul
comunist. Iohannis? Așijderi. Grăitor în cazul lui e că n-a avut nici
curajul să asume că ignoră cele stabilite prin Raport. Ca să aflu dacă a
făcut, sau dacă are de gând să facă ceva, i-am scris. Pentru că mult
timp n-am primit niciun răspuns, și bănuind eu cam care-i cauza, m-am
adresat instanței cerând să-l oblige să răspundă. Omul află de proces,
și-mi răspunde imediat – însă fix ce bănuisem: n-a făcut și n-are de
gând să facă ceva.
*Cum anticipasem (ActiveNews, 14 noiembrie),
d-na Viorica a ocolit cu grijă în campanie – ca aproape toți
politicienii, constant – incredibila afacere imobiliară a FDGR-Iohannis.
De asemenea și chestiunea provenienței proprietăților imobiliare ale
prezidentului (dobândite în vremea cât a fost primar). Iată ce mă face
să cred în plus că și aceste prezidențiale sunt decise de fapt la masa
verde, a înțelegerilor peste capul și în paguba românilor.
*Conștiința că sunt cel mai deștept nu mă părăsește nici când dau like-uri.
*Iohannis s-a declarat zilele trecute, cu subiect și predicat,
împotriva relațiilor cu marea putere mondială China. Deși știe bine cam
ce relații, absolut profitabile, au cu ea, mai nou, de exemplu, Germania
și Franța (iar SUA vor urma în curând la un nivel nemaiîntâlnit în
istorie). În aceste condiții poți să nu te întrebi dacă omul acesta nu e
de-a dreptul un trădător de țară?
*O întrebare pe care Iohannis și Dăncilă și-ar fi putut-o pune,
totuși, și în absența dezbaterii de care neamțul fuge ca de procurori:
Oare care dintre noi a falsificat mai multe semnături?
*Apropiați și foști colaboratori, i-au dedicat fostului prezident
volumul „Emil Constantinescu. Om de știință, om de stat”. Fie-mi permis
să cârtesc un pic și aici: s-a cam foarte exagerat în ambele sensuri.
Însă nu-mi fac griji, la timpul ei istoria va opera și în acest caz cu
implacabila-i obiectivitate.
*Și totuși, să zicem că duminică se va alege d-na Viorica, vom avea
noi prea multe certitudini în ce-o privește? De exemplu, că va acționa
ea pentru declasificarea Protocoalelor prin care Kovesi și Coldea, sub
dictatul extern, au îngenuncheat Justiția? Că va acționa ea pentru
punerea în limitele normale a unor servicii secrete supradimensionate și
abuzive? Sau că va face ea ce se cuvine ca lăcomia devastatoare a
multinaționalelor să fie ținută sub control (fiind ea însăși și soțul
regește-trăitori din bani multinaționali)? Așa cum toate acestea a
încercat să le facă Dragnea, probabil conștient că va ajunge din această
cauză după gratii? Sau că va înțelege ce bădărănie a comis împotriva
istoriei românilor atunci când a organizat ospețe în Sala Tronului? Sau
că va face ea ceva în plus decât Iohannis – care n-a făcut nimic, ba
dimpotrivă – pentru repunerea Coroanei acolo de unde a scris poate cele
mai glorioase pagini ale istoriei noastre? Fie-mi permis să mă
îndoiesc.
*Suveranistul neînduplecat Orban, de la Budapesta, a salutat
entuziast instalarea Guvernului Orban de la București. Deși PNL se
află, în genunchi, în tabăra adversarilor de moarte, europeni, ai
neînduplecatului. Și tocmai ce-a votat în primăvara pentru suspendarea
lui din PPE. Să vrea Orban să ne spună prin gestul său că pentru el mai
importante sunt relațiile cu România decât cele cu un partid neprieten
și vai de steaua lui? N-aș exclude.
*Probabil că cea mai dreaptă judecată făcută ultimilor 30 de ani e
absența masivă a diasporei de la vot. În primul tur al actualelor
prezidențiale au votat circa 700.000 de oameni din circa 3,6 milioane cu
drept de vot (două treimi din totalul de circa 5,5 milioane) – de unde
rezultă că procentul participării la a fost de 19%.
*Atacăm fotbaliștii și antrenorii pentru rezultatele proaste uitând
că și în fotbal avem consecințele unei țări desfigurate de lăcomia
celor din țară și de afară.
*Nu puteai dobândi șase case cum zice d-l Iohannis că le-a
dobândit, și să ajungi și președinte, fără să fii om al Securității. Pur
și simplu nu puteai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu