Primul episod îl are invitat pe Octavian Soviany, unul dintre cei mai apreciați scriitori români contemporani, care discută despre trei dintre ultimele sale cărți apărute: traducerea din franceză a memoriilor ultimului descendent al celei mai mari dinastii de călăi ai Franței, Istoria familiei Sanson; proaspăta reeditare a best-seller-ului Casa din Strada Sirenelor; apariția noului său roman, Micul Saturnian, primul volum din seria Lelian, o autobiografie ficționalizată a marelui Paul Verlaine; nu în ultimul rând povești picante despre debutul său și amintiri despre cenzura comunistă.
• Nu uita să te abonezi la canalul de Youtube al Editurii Hyperliteratura pentru a vedea toate episoadele emisunii, dar și alte book-review-uri și filmări.
Note din interviu:
Referitor la această traducere, Octavian Soviany ne relatează o scenă pe care a trăit-o atunci când s-a dus la cimitirul Montmartre, știind că acolo sunt înmormântați membrii familiei Sanson:
„Trecând pe lângă cimitirul Montmartre și știind că acolo sunt îngropați Sansonii, m-am gândit să le fac o vizită. Pentru că respectiva criptă nu era la vedere, am întrebat un domn care mătura frunzele. Omul s-a uitat la mine destul de mirat și m-a întrebat: Faceți parte din familie?, iar eu i-am răspuns: Da, sunt din familie.”
Pe lângă aceste detalii picante din spatele traducerii memoriilor lui Henri Sanson, scriitorul a pus accent în discuții și pe evenimentele memorabile din viața călăilor, care au avut loc în perioada respectivă. Spre exemplu, ne-a povestit cum au ajuns bărbații din familia Sanson să moștenească meseria de călău, („Ghinionul strămoșului lui Henri Sanson, Charles Sanson de Longval, a fost că s-a îndrăgostit de fata unui călău, care nu a acceptat ca fiica lui să se căsătorească cu Charles decât cu condiția ca el să-i moștenească meseria.”), ne-a povestit despre viciile lui Henri („Henri Clement era un împătimit jucător, care a intrat în datorii și și-a amanetat ghilotina.”) și despre întâlnirea lui Charles Henri și Napoleon Bonaparte: „După ce Charles Henri ieșise la pensie, Napoleon a vrut să-l cunoască. Napoleon l-a întrebat: Dumneata câte capete ai tăiat? Charles i-a răspuns că vreo 2500. Napoleon a replicat: Și cum poate dormi liniștit cineva care a tăiat 2500 de capete? Răspunsul lui Charles a fost: Dacă atâția împărați, dictatori dorm liniștiți, de ce nu ar dormi liniștit și un călău?”
În cadrul emisiunii, Andrei Ruse și Octavian Soviany au discutat și despre Casa din Strada Sirenelor, unul dintre cele mai vândute romane ale lui Soviany. Au discutat și despre cum trebuie gândită o carte ca să ajungă la public: „O carte trebuie scrisă în așa fel încât să satisfacă atât pe cititorul mai puțin sofisticat, cât și pe cititorul experimentat. Interesul scriitorului este să și-l apropie pe cititor.”
Un alt subiect de discuție a fost noul roman al scriitorului, care va apărea la Editura Hyperliteratura în câteva zile, Micul Saturnian, primul volum din seria Lelian, o autobiografie ficționalizată a marelui Paul Verlaine: „Traducând poezia lui Verlaine, m-am băgat și prin viața lui destul de mult. Mi-am dat seama că biografia lui Verlaine poate să fie un material bun pentru un roman. Nu intenționam să scriu o tetralogie. Inițial voiam să scriu un roman de 300 de pagini. Este multă invenție, dar în mare, episoadele biografiei lui Verlaine sunt respectate. (…) Când îi traduceam poeziile, am ajuns la concluzia că Verlaine scria doar ca să mă chinuiască pe mine. Omul ăsta a scris enorm și nu știu când a apucat să scrie atât de mult, pentru că lumea zice că era beat tot timpul.”
Spre finalul emisiunii, Andrei Ruse l-a întrebat pe Octavian Soviany dacă ar fi reușit să publice Viața lui Kostas Venetis, unul dintre cele mai bine vândute cărți ale sale, dacă am fi trăit încă în comunism și ar fi fost prezentă în continuare cenzura. Acesta ne-a spus și despre lista de cuvinte interzise din perioada respectivă: „Cenzura asta, deși era o instituție cu care se mai putea negocia, avea lista ei de cuvinte interzise. Erau interzise, de exemplu, toate cuvintele care aveau tangență cu religia, toate cuvintele care erau legate de sexualitate. Erau interzise cuvintele care puteau trezi în cititor stări depresive, pesimiste. Mi-a povestit odată Nora Iuga sau Nina Cassian, nu mai știu cine, că cenzura i-a cerut să renunțe la cuvântul portocală. Mirată, autoarea respectivă a întrebat ce are portocala. I s-a răspuns: Păi tu nu știi că nu se găsesc portocale?”
De la povestea cu portocala interzisă din text, Soviany ne-a mărturisit ce piedici i-a pus cenzura comunistă la publicarea volumului său de debut: „Am vrut să public la editura Dacia din Cluj, unde am făcut facultatea. Le-am trimis volumul Ucenicia bătrânului alchimist și am așteptat vreo doi ani. Am aflat întâmplător din ziar că volumul meu trecuse cu bine prin concursul respectiv și că urma să apară. (…) Am primit un telefon urgent de la Cluj. Mi s-a transmis că trebuie să mă duc acolo și să iau și câteva texte cu mine, printre care și unele patriotice, pentru că erau probleme cu cenzura. Alchimistul din textele mele a fost considerat prea sumbru, nu au fost acceptate niște poezii de dragoste, pentru că doamnele de la cenzură au crezut că descriu un viol.”
• Găsiți toate cărțile lui Octavian Soviany menționate în interviu pe Magazinul nostru online.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu