Fântâna tinereții
Preoții Misterelor erau simbolizați de un șarpe, uneori numit Hydra … Împărații Șerpi au domnit peste pământ. Acești Împărați Șerpi au fost fondatorii școlilor Misterelor care mai târziu au fost cunoscute ca Misterele Egiptene și Brahminice. Șarpele a fost simbolul lor … Aceștia au fost adevărații Fii ai Luminii și din ei au descins o mare speță de adepți și inițiați.
– Hall
Yoga tantrică este Yajna vedică interioară; o venerare a focului interior a Șarpelui Kundalini prin pranayama, mantra și meditație. Și venerarea lui Shiva păstrează multe forme vedice, folosind focul vedic, mantre vedice și comuniunea cu natura asemănătoare vedei … Rudram, cea mai faimoasă incantație adresată lui Shiva, care este găsită în Yajur-Veda, vorbește foarte clar despre uniunea lui Shiva cu sacrificiul vedic.
– Frawley
În tradiția tantrică, Amrita [Soma] – roua crinului și nectarul zeiței – a fost numită ambrozia imortalității și fântâna tinereții.
Sanscrita a fost limba antică sacră din India (și limba originală a Arienilor), datând încă din timpul tradiției vedice (Veda înseamnă `cunoștință divină´).
Cu descoperirile recente din Orient, s-a găsit că Veda este mai veche de opt mii de ani. Tradiția vedică este cea mai veche tradiție care continuă să existe până la momentul de față.
În tradiția tantrică, Amrita [Soma] – roua crinului și nectarul zeiței – a fost numită ambrozia imortalității și fântâna tinereții.
Sanscrita este aceea care dăinuie în raport cu obiceiurile crinului și a trandafirului, iar acest lucru s-a întâmplat în virtutea predominantei arte ezoterice cunoscute drept Tantra (care înseamnă `continuitate´). Această artă nu este considerată doar mistică, ci și magică și este adesea aliniată cu practicile yoga – cu toate că din punct de vedere istoric este mai veche decât aceasta cu câteva milenii.
– Gardner
Literatura vedică portretizează o religie solară antică a practicilor yoga și iluminării, care de altfel a fost răspândită în întreaga lume. Soarele este simbolul sinelui superior, numit și Atman sau Purusha în învățătura yogică. Această religie a luminii este o religie a conștiinței – care reprezintă forma supremă a luminii.
Privind la Tantra, aceasta este esența tradiției vedice originale, care a pus o mare importanță pe Jyotirmaya Purusha sau ființa creată din energie luminoasă. Întrucât mai târziu învățăturile orientale au început să fie corupte, miezul cunoștinței Divine a fost colectat într-un sistem care a devenit cunoscut sub numele de Tantra, pentru a prezerva cunoștința sacră. O mare parte din învățăturile vedice au ajuns să fie exteriorizate și în cele din urmă le-a fost eliminat înțelesul ezoteric și multe concepte spirituale au fost corupte. În tantra Rasvarnava putem vedea o exprimare a acestui fapt:
- Primele cuvinte ale lui Siva vorbesc despre țelurile fiecărui practicant tantric: ”Tinerețea veșnică, imortalitatea corpului și dobândirea unei uniuni cu natura lui Siva. Aceasta presupune eliberarea în trup.” De aici, Zeul începe să condamne cele șase școli majore cu fundament filozofic dharmism ne-tantric, care compară eliberarea cu scăparea din trup (adică asumă că eliberarea este dobândită numai după moarte) [nota mea: aceasta este porcăria pe care religiile de dreapta le promovează].
Pentru că în adevăr, eliberarea care are loc atunci când cineva pică mort, este o eliberare lipsită de valoare. Deoarece, în acest caz, și un măgar este eliberat atunci când piere. În cele șase școli eliberarea este aceea care are loc la momentul morții, însă acel tip de eliberare nu este imediat perceptibil, așa cum ai percepe, spre exemplu, un fruct myrobalan pe care îl ții în palmă.
Eliberarea prinde viață din gnosis (jnana), iar gnosis ia naștere în urma menținerii respirației vitale. Prin urmare, acolo unde există stabilitate mercur este împuternicit iar trupul este echilibrat. Prin folosirea mercurului se obține un trup care nu îmbătrânește și prin urmare este imortal.
Puterile supranaturale și imortalitatea trupească sunt țelurile celui care practică tantra.
A se nota faptul că Siva este și o zeitate vedică, care apare sub diverse pseudonime.
În mediul tantric vechi, Zeița (Shakti) a fost considerată a fi o sursă majoră de putere spirituală purtată în fluidele ei transcendentale, numite Rasa. Îndeajuns de interesant este faptul că același cuvânt a fost folosit mult mai târziu de alchimiștii din timpurile medievale, pentru a descrie materia primară din procesul alchimic.
– Gardner
Rasa este esența sau nectarul divin.
O cheie principală în practicile tantrei originale, a fost fără doar și poate ritualul Shakti a Mamei Divine: puterea conștiinței și a evoluției spirituale. Aceasta a fost providența magică a Preoteselor Suvasini – Doamnele Înmiresmate, care erau florile sacre de crin (sau florile de lotus).
Acesta este aspectul feminin (Shakti) al sufletului, energia kundalinică, iar Doamnele Înmiresmate amintite mai sus sunt relaționate chakrelor sau centrelor lotus, iar mireasma este energia eliberată de acestea și care transformă ființa la un nivel mai ridicat de energie luminoasă.
Foarte revelator este faptul că în scrierile tantrice, Kala colectate din Suvasini sunt amintite la plural și prin asta făcându-se referire la mai multe … Acestea sunt menționate în relație cu diferite centre chakrale a puterii spirituale, însă apar împărțite în două clasificări distincte: prima este asociată cu sângele iar a doua este relaționată apei. În esență, acestea au fost echivalentele tradiționale a lui `du Lac´ și `del Acqs´ din folclorul Graalului – cu prima relaționându-se trandafirului, iar a doua crinului (sau lotusului). În învățăturile tantrice, lotusul acela care colectează roua; așadar, Graalul este reprezentat de Rosi-Crucis: cupa de rouă.
– Gardner
Aceasta se relaționează energiei (sângelui) centrelor chakrale după ce acestea au fost activate prin yoga, iar apa (energia feminină) este puterea kundalinică care le trezește străpungându-le și conectându-le în timp ce urcă spre chakra coroanei; în același timp eliberează fluxul Soma sau Amrita pentru a curge în jos. Prin cupa de rouă s-a mai făcut referire și la curbura craniului din care acest nectar curge în jos, fertilizând centrele energetice și curățând canalele nadii din trup. Mulți yoghiști din India de azi încă mai poartă un tuf de păr în această zonă pentru a reprezenta acest punct, tuf pe care îl prind strâns pentru a putea medita cu ușurință pe acest punct.
Cu toate acestea, Soma nu a fost numai o plantă exterioară ci și o practică interioară. Știința vedică pentru Soma includea metode prin care să-ți poți accesa propria ta plantă sacră sau setul interior de energii concentrate în șira spinării, creier și sistemul nervos. În adevăr, Soma originală nu a fost numai o simplă plantă ci o adevărată știință de vindecare interioară și exterioară; planta Soma exterioară corespundea practicilor Soma yogice interioare a mantrei, pranayamei și meditației. O astfel de Soma yogică interioară era mult mai importantă decât planta Soma și mult mai crucială nu numai pentru a accesa stările ridicate de conștientizare, dar și pentru a rămâne în acestea.
Practicile ritualiste din Veda exterioară oglindesc practicile yogice interioare, echilibrând focul și apa, Agni și Soma din noi. Literatura vedică conține secretele practicilor yoga, inclusiv cele pentru ridicarea forței de foc a șarpelui Kundalini și pentru coborârea nectarului Soma care deschide toate chakrele. Însăși practica yoga a luat naștere din sacrificiul vedic în care cuvântul, mintea și prana erau oferite Focului Divin imortal prezent în propriile noastre inimi. Zeitățile vedice reflectă un simbolism psihologic și spiritual profund corespunzător practicii yoga și a meditației, nefiind doar o preocupare ritualică externă.
– Frawley
În orice caz, trebuie să ne amintim că adevărata Soma este o secreție în creier care este un rezultat al practicilor spirituale yoga, pranayama, mantra și meditație (în învățăturile Azurvedic, Soma este un elixir preparat din Tarpak Kapha, care lubrifiază sistemul nervos). La un nivel yogic, Soma se referă la chakra coroanei care este deschisă de Indra (intuiție yogică) și care eliberează un potop de fericire prin întregul trup. Această Soma interioară este subiectul principal din imnurile vedice, chiar dacă Soma exterioară era și ea importantă.
Scoica cu deschizătura sub forma de pahar era extrem de importantă în tradiția Kala, din moment ce aceasta era asociată în mod direct cu colectarea fluidului Suvasini, pe care cântecul mistic sanscrit din Sama Veda îl numea `Amrita´ – adică un nectar divin din apele sacre, cunoscute drept fântâna tinereții. În India antică, recipientul pentru colectarea nectarului Amrita nu a fost o scoică, ci o frunză bhuja triangular ondulată.
În tradiția tantrică, Amrita [Soma] – roua crinului și nectarul zeiței – a fost numită ambrozia imortalității și fântâna tinereții.
– Înaltul Preot Don Danko
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu