"[...] mi se pare că obsesia pentru formă în dauna conținutului are și o doză serioasă de ipocrizie. Preocupați până peste cap de stâlcirea formală a limbii, uităm adesea că înseși normele limbii române sunt dezordonate, lipsite prea adesea de disciplină și rigoare. Încercați să predați unui străin genurile substantivelor, pluralul lor, regulile de folosire a articolului, alternanțele fonetice sau indicativul prezent al verbelor și veți constata că din fabrică („by default”, cum ar spune englezul) există defecte de construcție ale sistemului normativ. Elita lingvistică ar putea încerca o normare mai coerentă, în locul lamentărilor permanente. Nu întotdeauna fenomenele de degradare a unei limbi se datorează vorbitorului obișnuit.
Tendința firească (până la un punct) a fiecărui vorbitor e de a elimina
excepțiile și de a simplifica regulile. Hulitul (pe bună dreptate)
„succesuri”, în loc de „succese” are ca explicație, pe lângă vidul
cultural al vorbitorului, tendința lui de a folosi pentru pluralul
substantivelor neutre terminația „–uri”, specifică pentru neutru. Atâta
doar că, ce să vezi!, neutrul în limba română are forme de plural
neregulate. El poate forma pluralul ca la feminin („scaun” – „scaune”),
ca la masculin („spațiu” – „spații”) sau cu terminația lui proprie
(„eșec” – „eșecuri”). Dicționarele românești, în dreptul anumitor
verbelor, trebuie să menționeze „~ez”, pentru că numai astfel un
vorbitor străin știe că verbul „a lucra”, la indicativ prezent, se
conjugă „lucrez”/ „lucrează”, și nu „lucru/ lucri” (folosit regional, de
altfel), după modelul unui alt verb de conjugarea I, „a umbla”
(„umblu”/ „umbli”). În toate cazurile invocate mai sus, reguli clare și
definitive nu există. Românul, născut poet, fie „simte” abisal când
trebuie să folosească o anume formă, fie are suficientă experiență
lingvistică, fie suficientă cultură pentru a compensa lipsa regulii.
Străinul care învață limba română, cum „nu s-a născut poet” și nici nu
are experiența lingvistică relevantă a nativului, ridică din sprâncene
și încearcă să înțeleagă absența normei."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu