Ovidiu Ivancu

23 august ·

Pentru ca n-am inteles niciodata idealizarea absurda si excesiva a muncii, va invit sa reflectam impreuna la cateva ziceri din Bertrand Rusell, "Elogiul inactivitatii":
„Cred că în lume se lucrează mult prea mult, că un rău imens se datorează credinței că munca e virtuoasă și că ceea ce e nevoie să se predice în țările industriale moderne este foarte diferit de ceea ce s-a predicat dintotdeauna.”
„Vreau să spun, cu toată seriozitatea, că, în lumea modernă, credința în virtuozitatea MUNCII produce un rău imens și că drumul spre fericire și prosperitate constă într-o diminuare organizată a muncii.”

„Atunci când activitatea conștientă se concentrează integral asupra unui anumit scop bine definit, pentru cei mai mulți oameni rezultatul final este o lipsă de echilibru însoțită de o anumită formă de tulburare nervoasă.”
„Dacă oamenii de afaceri ar dori cu adevărat să devină bogați cu mai multă ardoare decât ar dori să-i mențină pe ceilalți în sărăcie, lumea ar deveni rapid un paradis.”
„Efectul producției de masă și al educației elementare este acela că stupiditatea e mai ferm înrădăcinată decât în oricare altă perioadă de la apariția civilizației încoace.”
„Poate că cel mai important avantaj al cunoașterii „inutile” este acela că ea promovează o deprindere contemplativă a minții.”