Ameninţarea Israelului din zilele noastre şi adevărul despre Hiroşima şi Nagasaki – un experiment evreiesc
Articolul face parte din secţiunea/secţiunile: Expunerea evreilor şi a Noii Ordini Mondiale evreiești, Știri, documentare și altele
Cine reprezintă cu adevărat cea mai mare amenințare nucleară din lume? Iran – care este membru al Tratatului Nuclear de Neproliferare și care cooperează cu Agenția Internațională a Energiei Atomice? Sau Israel – care refuză să semneze Tratatul și care refuză până și să admită că deține armament nuclear? Haidem să luăm în considerare armamentul pe care se crede că Israelul îl deține: până la 400 de bombe atomice și cu hidrogen, unde sunt incluse și armele termonucleare și cele din clasa megatonă A, în care intră și sistemele bombelor cu neutroni, bombele nucleare tactice, mecanismele de Livrare nucleară la pachet, rachetele intercontinentale balistice Jericho cu o rază de acoperire de 11.500 km și facilitățile de asaltare nucleară din larg, folosind lansatoare nucleare submarine; arsenalul nuclear formidabil al Israelului intră în mod drastic în contrast cu armamentul nuclear inexistent al Iranului. În timp ce Iranul a respins dezvoltarea armamentului nuclear în mod consecvent, Israel a amenințat lumea în repetate rânduri cu rezerva lor nucleară. Israel operează o strategie cunoscută ca ”Opțiunea Samson,” o politică prin care oricui amenință Israelul, i se răspunde înapoi cu represalii nucleare masive. Samson este figura biblică care a distrus templul filistenilor, omorându-se pe el și alte câteva mii de filisteni.
Un oficial israelian este citat în cartea ”Opțiunea Samson” a lui Seymour Hersh, declarând: ”Încă ne mai amintim mirosul Auschwitzului și Treblinkăi. Data viitoare vă luăm pe toți cu noi.” Generalul Moshe Dayan, un promotor renumit a programului nuclear israelian, a afirmat: ”Israel trebuie să fie ca un câine turbat, prea periculos ca să-l deranjezi.”
Martin van Creveld, profesor israelian de Istorie Militară la Universitatea Ebraică din Ierusalim, a spus: ”Majoritatea capitalelor europene sunt vizate de forţele noastre (israelite) aeriene…. Suntem capabili să scufundăm întreaga lume odată cu noi. Şi vă pot asigura că acest lucru se va întâmpla, înainte ca Israel să piară.”
Avertizorul Integrității israeliene a pretins că Israel șantajează lumea cu abilitatea sa de a ”bombarda orice oraș de pe suprafața lumii, nu numai cele din Europa, dar și cele din Statele Unite.” Amenințările Israelului de a ataca alte țări au crescut încă de când Iranul a început să își sporească resursele de uraniu pentru programul său de energie nucleară. În timp ce este puțin probabil ca Israelul să creadă cu adevărat că Iran i-ar ataca – Iranul cunoaște faptul că ar fi ras dacă ar îndrăzni să atace Israelul cu orice fel de armament – Israel nu poate tolera existența unui Iran armat cu facilități nucleare.
Orice provocare la adresa hegemoniei nucleare a Israelului, i-ar putea slăbi acestuia abilitatea de a folosi amenințarea nucleară, în misiunea lui de păstrare a teritoriului pe care i l-a furat Palestinei. Un Iran armat ar putea asista cetățenii israelieni părăsind țara și teritoriile ocupate. Investițiile ar putea decădea, reducând astfel finanțele necesare subvenționării și susținerii expansiunii nelegitime a Israelului. Rezerva vastă de armament nuclear a Israelului – împreună cu realitatea conducătorilor israelieni care au declarat că sunt pe cât se poate de pregătiți să se folosească de aceasta dacă sunt amenințați – ar trebui să îngrijoreze pe toată lumea. Israelul, braț la braț cu aliații lor neoconservatori și sioniști din guvernul SUA (și a tuturor celorlalte țări), reprezintă un pericol mult mai mare decât Iranul, când vine vorba de pacea globală.
Hiroşima şi Nagasaki – un experiment evreiesc
Hiroşima înainte de bombardament
Hiroşima după bombardament
„Publicul american a aflat de eforturile japonezilor de a pune capăt conflictului, numai după de războiul a luat sfârșit. Spre exemplu, Walter Trohan – un reporter al Chicago Tribune, a fost forțat de cenzurarea din timpul războiului să nu scoată la iveală una dintre cele mai importante povești de război.
Într-un articol care a fost publicat în sfârșit pe data de 19 august 1945 pe prima pagină a Chicago Tribune și Washington Times-Herald, Trohan a dezvăluit că pe 20 ianuarie 1945 – cu două zile înainte de decolarea sa pentru întâlnirea Yalta cu Stalin și Churchill – președintele Roosvelt a primit un memorandum de 40 de pagini de la Generalul Douglas MacArthur, subliniind cinci capitulări în avans venite de la oficialii japonezi de grad înalt. (întregul text din articolul lui Trohan se găsește în Winter Journal 1985-86, paginile 508-512.)
Această notă arăta că japonezii ofereau termeni de capitulare pe cât se poate de identici cu cei care, în cele din urmă, au fost acceptați de americani la ceremonia oficială de predare de pe 2 septembrie: adică predarea completă a toate lucrurilor, cu excepția împăratului. Și anume, termenii de pace au inclus:
- Capitularea completă a tuturor forțelor și armelor japoneze de acasă, de pe insulele deținute și din țările ocupate.
- Ocuparea Japoniei și a posesiilor acesteia de trupele Aliaților, sub conducere americană.
- Renunțarea japonezilor la toate teritoriile cucerite în timpul războiului, cum sunt Manciuria, Coreea și Taiwan.
- Regularea industriei japoneze pentru a sista producerea oricărui fel de armament sau unelte de război.
- Eliberarea tuturor prizonierilor de război și a internaților.
- Capitularea criminalilor de război.” 1
Puțini oameni pot înțelege gradul terorii care rezultă din folosirea armelor nucleare. Civilii din Hiroșima au fost atacați dimineața devreme. Civilii se pregăteau de lucru, copiii se pregăteau de școală și nimeni nu era conștient de ceea ce urma să se întâmple. Când Colonelul Tibbits a aruncat bomba, unda de șoc a fost atât de intensă încât a azvârlit avionul. Zona în care a căzut bomba a fost pe atât de fierbinte pe cât e suprafața Soarelui. Oamenii au fost topiți la un loc cu pereții caselor; tot ceea ce a rămas din ei au fost umbrele rămășitelor lor carbonizare.
Condiția supraviețuitorilor a fost cu mult mai rea. Pielea s-a cojit de pe oasele multora care au rămas în viață. Părul le-a căzut de pe cap în smocuri. Fetușii au căzut pur și simplu din abdomenele femeilor însărcinate. Mulți au suferit de arsuri de gradul III și de efecte oribile pe termen lung, cum sunt cicatricile cheloide produse de iradierea termală.
”Președintele Truman a apărat cu fermitate folosirea bombei atomice, afirmând că aceasta ”a salvat milioane de vieți” deoarece a pus capăt războiului în mod rapid. Justificându-și decizia, acesta a mers până acolo încât a declarat: ”Lumea va nota faptul că prima bombă atomică a fost aruncată peste Hiroșima – o bază militară. Acest lucru a avut loc deoarece, în primul atac, am dorit pe cât de mult posibil să evităm uciderea civililor.”
Aceasta a fost o declarație absurdă. În adevăr, aproape toate victimele au fost civili, iar Expertiza Bombardamentului Strategic SUA (eliberat în 1946) a afirmat în raportul său oficial: ”Hiroșima și Nagasaki au fost alese ca ținte datorită concentrației activităților și populației din aceste două orașe.
Dacă aruncarea bombei atomice avea menirea de a impresiona conducătorii japonezi cu puterea imensă de distrugere a unei noi arme, atunci aceasta putea fi aruncată peste o bază militară izolată. Nu era necesară distrugerea unui oraș mare. Și indiferent care e justificarea explodării Hiroșimei, este mult mai greu să aperi aruncarea celei de-a doua bombe atomice, de data asta peste Nagasaki.”
După distrugerea cu bombe de foc a Hamburgului în 1943, după holocaustul din Dresden din mijlocul lui februarie 1945 și după asaltul cu bombe de foc asupra Tokioului și a altor orașe japoneze, conducătorii americani – după cum consemnează Generalul Leslie Groves a Armatei SUA – ”erau deprinși cu uciderea în masă a civililor.”2
După distrugerea cu bombe de foc a Hamburgului în 1943, după holocaustul din Dresden din mijlocul lui februarie 1945 și după asaltul cu bombe de foc asupra Tokioului și a altor orașe japoneze, conducătorii americani – după cum consemnează Generalul Leslie Groves a Armatei SUA – ”erau deprinși cu uciderea în masă a civililor.”2
”Experimentul a fost un succes copleșitor,” le-a spus președintele Harry S. Truman camarazilor lui, după ce a fost informat că armata SUA a aruncat bomba atomică peste Hiroșima.
”După bombardament, realizatorii japonezi de filme au încercat să documenteze oroarea pe care bomba atomică a lăsat-o în Japonia. Văzând acest act ca pe o posibilă amenințare, armata SUA a confiscat toate înregistrările japonezilor și a dat un ordin prin care interzicea filmări de orice fel.”
Hiroșima și Nagasaki. MINCIUNĂ și ADEVĂR:
Minciună: japonezilor din aceste orașe le-au fost aruncate pliante prin care se avertizau civilii să evacueze.
Adevăr: pliantele au fost aruncate după bombardarea Hiroșimei și Nagasaki.
Minciună: utilizarea bombelor atomice a scurtat războiul.
Adevăr: japonezii căutau să facă pace când aceștia s-au întors de la Conferința Potsdam pe 3 august 1945, cu trei zile înainte ca armata SUA să bombardeze Hiroșima.
Minciună: Hiroșima a fost bombardată pentru că era o importantă bază militată japoneză.
Adevăr: a fost bombardat centrul orașului Hiroșima, care avea o populație de 350.000 de oameni (civili).
Adevăr: numai patru din cele 30 de ținte erau, în fapt, de natură militară. 4
Adevăr: pliantele au fost aruncate după bombardarea Hiroșimei și Nagasaki.
Minciună: utilizarea bombelor atomice a scurtat războiul.
Adevăr: japonezii căutau să facă pace când aceștia s-au întors de la Conferința Potsdam pe 3 august 1945, cu trei zile înainte ca armata SUA să bombardeze Hiroșima.
Minciună: Hiroșima a fost bombardată pentru că era o importantă bază militată japoneză.
Adevăr: a fost bombardat centrul orașului Hiroșima, care avea o populație de 350.000 de oameni (civili).
Adevăr: numai patru din cele 30 de ținte erau, în fapt, de natură militară. 4
În adevăr, bombardarea atomică a orașelor Hiroșima și Nagasaki au fost experimente orchestrate și susținute de evrei.
”S-ar putea ca niciodată să nu trebuiască să folosim armamentul nuclear în operațiuni militare, întrucât simpla amenințare a folosirii lui, va determina orice oponent să ni se predea”
– Chaim Weizmann [evreu]
Îţi recomand să citeşti şi următoarele articole:
Referinţe:1 Institute for Historical Review Article: Was Hiroshima Necessary? Why the Atomic Bombings Could Have Been Avoided, de By Mark Weber2 Idem.3 Idem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu