Radu Paraschivescu, despre volumul „Scrisori din exil. Corespondență inedită”, apărut toamna aceasta la #Humanitas:
„Legătura lui Matei Călinescu și Ioan Vianu cu țara natală se șubrezește de la an la an, pe măsură ce Nicolae Ceaușescu își cimentează ambiția de-a face din România echivalenta europeană a Coreei de Nord. Dezamăgiți și preocupați, printre altele, de ziua de mâine (cine crede că exilații duceau o viață dulce află din carte că nu era deloc așa), Matei Călinescu și Ion Vianu nu se feresc să ia atitudine împotriva regimului degradant și dezumanizant de la București.
„Legătura lui Matei Călinescu și Ioan Vianu cu țara natală se șubrezește de la an la an, pe măsură ce Nicolae Ceaușescu își cimentează ambiția de-a face din România echivalenta europeană a Coreei de Nord. Dezamăgiți și preocupați, printre altele, de ziua de mâine (cine crede că exilații duceau o viață dulce află din carte că nu era deloc așa), Matei Călinescu și Ion Vianu nu se feresc să ia atitudine împotriva regimului degradant și dezumanizant de la București.
Astăzi, când avem la dispoziție o tehnică de negândit cu 30 de ani în
urmă, e formidabil să observi cum comunicau de pe un continent pe altul
doi oameni care aveau la dispoziție doar hârtie și stilou. Cum își
planificau întâlnirile, cum își trimiteau unul altuia ce scriau, cum își
expediau cărți, reviste sau medicamente, cum se solidarizau în dramă și
în euforie. (…)
Și dacă ar trebui ales un cuvânt care să le rezume prietenia și schimbul de scrisori, s-ar cuveni ca acel cuvânt să fie «tandrețe». E reconfortantă impresia că în fiecare apelativ și în fiecare semnătură din carte ghicești o îmbrățișare. Și totuși, exact ăsta e sentimentul pe care-l ai înaintând în această aventură palpitantă ca un roman și muzicală ca o sonată.
Se spune – au existat martori care au confirmat – că Matei Călinescu și Ion Vianu s-au revăzut la un moment dat în România după peste un sfert de secol de exil.
Și că, după ce s-au luat în brațe, au reluat discuția din locul unde o lăsaseră la plecare. Cu aerul cel mai firesc.”
Cumpărați cartea pe #LibHumanitas:
📙 https://www.libhumanitas.ro/scrisori-din-exil-coresponden-a…
Răsfoiți câteva pagini din volum:
Și dacă ar trebui ales un cuvânt care să le rezume prietenia și schimbul de scrisori, s-ar cuveni ca acel cuvânt să fie «tandrețe». E reconfortantă impresia că în fiecare apelativ și în fiecare semnătură din carte ghicești o îmbrățișare. Și totuși, exact ăsta e sentimentul pe care-l ai înaintând în această aventură palpitantă ca un roman și muzicală ca o sonată.
Se spune – au existat martori care au confirmat – că Matei Călinescu și Ion Vianu s-au revăzut la un moment dat în România după peste un sfert de secol de exil.
Și că, după ce s-au luat în brațe, au reluat discuția din locul unde o lăsaseră la plecare. Cu aerul cel mai firesc.”
Cumpărați cartea pe #LibHumanitas:
📙 https://www.libhumanitas.ro/scrisori-din-exil-coresponden-a…
Răsfoiți câteva pagini din volum:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu