Despre mine
- Raul Constantinescu
- Acest blog este administrat de Raul Constantinescu în speranța unei lumi mai frumoase și mai drepte, mai pline de lumină spirituală și de armonie spre aprofundarea cunoașterii de sine prin promovarea poeziei, literaturii și artei.
vineri, 6 decembrie 2019
O ,,conferinta'' tinuta in in celula de ganditorul Nichifor Crainic:
,,La un moment dat, cineva dintre noi i se adresă lui Nichifor Crainic:
- Domnule profesor, vorbiţi-ne ceva! Trebuie să spun că acest mare om era un orator desăvârşit în orice domeniu. Putea vorbi ceasuri la rând, fără oprire, fără nici o pauză de "ă" sau de "î", oricând, la orice oră, trezit din somn sau înainte de a adormi, flămând, bolnav sau în oricare altă condiţie de întemniţat.
În acea perioadă neagră din viaţa mea, am audiat multe personalităţi din crema intelectualităţii române, dar nimeni nu l-a egalat pe acest munte de om, Nichifor Crainic.
Şi a început maestrul să vorbească. În poziţia în care ne aflam în momentul când acesta a deschis gura, aşa am rămas, nimeni nu s-a mai mişcat. Cuvintele lui ieşeau ca dintr-o sursă de basm, dintr-un izvor de lumină, coborau parcă pe căi lactee, astrale, pe raze de luceferi. Toţi din încăpere îl ascultam fascinaţi. Mă întreb şi astăzi, cum a pus Dumnezeu atâta har în acest om şi de ce o aşa ilustră personalitate a trebuit să fie aruncată într-una dintre hrubele, temniţele murdare ale comunismului? Trecuseră ore în şir şi noi, furaţi de melodia divină a lui Crainic, nu am realizat nicicând a încetat deschiderea uşilor pentru plimbare, nici când bucătarii au adus hârdaiele cu mâncare pe coridor şi nici când a început distribuirea acelor lături mizerabile. Deodată, zăvoarele au sunat surd iar uşa a fost izbită de perete. În prag - un Maier, care s-a îndreptat cu repeziciune înspre maestrul nostru, apostrofându-l:
- Crainic! Dă-mi cartea!
- Ce carte, domnule şef?
- Crainic, dă-mi cartea, spun! Nu stau eu de două ore în dosul uşii şi te ascult?!!
- N-am nici o carte, domnule şef!
Atunci au intervenit câţiva dintre oropsiţii celulei, încercând să-i explice gardianului îngrămădit la minte:
- Domnule şef, dar este Nichifor Crainic! N-a citit. A vorbit!
A stat gardianul uitându-se lung, meditând - dacă i se poate atribui această calitate unei fiinţe ca el, apoi, întorcându-se pentru a părăsi celula, i-a zis:
- Băăăi, Crainic, băi! Băga-te-aş în p.... mă-tii, da' deştept mai eşti!'' ( Grigore Caraza, Aiud insangerat )
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu